Caramida caramizie

Stam fata in fata si totusi,de ce nu zicem nimic?

Ochii tai negri stau atintiti asupra mea ,incercand sa opreasca timpul.

Mana ta se aprprie de a mea ,incercand sa mi-o iei cat mai delicat posibil.

Aproape ca nici suflarea nu ni se mai aude.Doar picaturile ce se izbesc de geamul aburit.

E un sunet placut.Doar picaturile.Se preling pe geam dupa care cad pe asfaltul rece si ud.

Iti iei si cealalta mana si imi mangai parul fin .Simt cum imi bate inima in aceelasi ritm cu a ta.

E intuneric.Lumina lunii cade peste orasul luminat.Prin geam se vad doar niste cerculete multicolore.Majoritatea portocalii.

Gandurile imi zboara dintr-o parte in alata,imi zboara in cele mai prafuite colturi ale imaginatiei.

Imi amintesc de clipele petrecute impreuna incercand sa raman in prezent.Cu tine.Ngo oi nei. ♥

Si totusi....cateodata chiar imi vine sa arunc cu o caramida caramizie in tine!