Noapte..Eram cu el.Chiar daca era 4 dimineata.Nu era nimic.Eram la Costinesti si nu aveam chef de dormit.Stateam pe o banca si ne uitam la valurile marii e se spargeau de dig.Amandoi taceam.Amandoi ne gandeam.
Ma gandeam la tot felul de lucruri.Ma gandeam la tine.Eram cei mai buni prieteni .Si totusi nici acum nu imi dau seama de ce tot timpul ii luam apararea ei.Nici nu cunosteam...erau doar cateva luni in care stateam si atat.Si cate facea..si imi pare rau ca nu ti-am spus.Dar erai asa indragostit.Ma bucuram ca te bucurai.Si ignoram toate "Mam plictisit.","Nu mai am chef."Am crezut ca vor trece.Am crezut ca vor trece si zilele in care veneau altii.
M-am uitat pentru o clipa la tine.Te uitai in gol.Aveai privirea aia.Stii tu.Am vrut sa te intreb ce ai,dar stiam deja ce ai.Tot acest timp ai simtit ceva,si eu nu ti-am spus.Trebuia sa iti spun,dar nu credeam ca vom ajunge in situatia asta.Nu vroiam sa sa mai ajungem aici.Simt ca iar o luam de la inceput.Mereu e la fel.Se repeta in fiecare an de parca s-a format un obicei .Al naibii obicei.
Toti erau la hotel si jucau boltz.Vroiam sa merg si eu dar am preferat sa stau cu tine.Stiam ca ti-e greu si ca nu mai poti sa induri atatea lucruri petrecute.Pare o vesnicie.
-Imi pare rau ca nu ti-am spus de la inceput.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu